îmi ies aburi albăstrui pe gură
asta o fi însemnând că trăiesc
aproape de moarte, aproape de abis
căci frigul precede sfârşitul
frigul e apropiat de întuneric
de umbre şi de orele mele de tortură
când îţi verşi neîncetat
blestemele asupra mea
uit peste zi că trebuie să ne întâlnim
şi zâmbetul îmi trădeză libertatea
de care mă bucur
atunci când nu eşti lângă mine