Sunt propriul meu ghicitor
În cafea, în stele sau în grăunțe de porumb.
Sobru și retras din această lume.
Viitorul nu mi-e secret
Și știu că n-ar putea avea mereu
Hazul unui măscărici pus pe glume.
Dar ce să fac atunci când mi-am pierdut busola?
Să încremenesc în întuneric?
Sau să orbecăiesc fără de țintă?
Sau poate s-aleg, să mă adăpostesc
Sub cupola sobrietății și-a singurătății,
A sufletului zvâcnind de nerăbdarea viitorului.
