luni, 15 aprilie 2019

Plumb


Mi-e inima arsă iar focul cuprinde întregul meu corp.
Mă carbonizez iar ochii mei se scurg ca plumbul topit.
Picură lacrimi grele, de plumb, ce se strâng în locul
În care, cândva, inima mea bătea.

Acum am o inimă de plumb cu care abia mă mișc prin viață.
Inima mea arsă a fost înlocuită de o inimă de plumb,
Care, odinioară au fost ochii mei.
În locul ochilor nu mai e nimic, doar două găvane goale.

Hazardul fumează țigări Noroc și își scutură scrumul
În cele două găvane carbonizate.
Sunt fericit că acel spațiu nu e complet inutil.
Dar sunt un orb carbonizat cu o inimă de plumb.

Cocheta (sau koket)


Lasă-mă să mă uit în oglinda ochior tăi!
Vreau să mă aranjez, puțin.
Iată, părul îmi stă cifulit și am o pată de sos la colțul gurii.
Dar, în rest, sunt aproape bine!
Scuză-mă că te-am pus să te holbezi atât de mult la mine.

marți, 9 mai 2017

Despre viitor

Sunt propriul meu ghicitor
În cafea, în stele sau în grăunțe de porumb.
Sobru și retras din această lume.
Viitorul nu mi-e secret
Și știu că n-ar putea avea mereu
Hazul unui măscărici pus pe glume.

Dar ce să fac atunci când mi-am pierdut busola?
Să încremenesc în întuneric?
Sau să orbecăiesc fără de țintă?
Sau poate s-aleg, să mă adăpostesc
Sub cupola sobrietății și-a singurătății,
A sufletului zvâcnind de nerăbdarea viitorului.

duminică, 19 februarie 2017

Oriunde

Nu trebuie să fi fost undeva
Ca să știi cum e acolo.
Trebuie doar să-ți închizi ochii
Și să te gândești intens la acel loc.

Așa eu pot ajunge, de pildă,
În pădurile înghețate din Siberia
Sau, bunăoară, în largul
Oceanului Indian încordat de furtuni.

Nicăieri nu-i prea departe
Pentru gândul meu sălbatic,
Împiedicat doar de slabele mele cunoștințe
Despre locul cu pricina.



Acid Ghost - Going home

miercuri, 25 ianuarie 2017

Unul


Singurătatea rupe coloane de tăcere.
În jur e întuneric; lumină e în jur,
În lună, soare, stele, lumină și putere,
Putere și furie e tot ce știu, ce spun.


Cuvinte aspre, fapte, topesc lacrimi în soare,
Ce gândurile-mi tulbur și astăzi nu te sun.
Potop de foc scufundă dorința cea mai mare,
De-ați fi alături astăzi și mâine și... oricum.


Mă ierți cu slăbiciune visând să fiu mai bun
Dar rea e însăși fapta c-am tras chiar ieri în tine
Și dacă azi mă doare, mă laud și ți-o spun
Fără ca gândul, simțul să spere în mai bine.


Putere și furie e tot ce știu să-ți spun...
Te zgârii mângâindu-ți iubirea-mpărtășită,
Zdrobesc tot sentimentul, zădărnicit oricum
De mine, de viață, de... soarta nimerită.

miercuri, 4 ianuarie 2017

Un anotimp


O frunză ruginie s-abate pe cărare,
Purtat-ușor de vântul de răpciune,
Ca o mieluță jertfită pe altare
De o natură grăbită să adune,
Să plece la culcare.


Răcoarea dimineții alungă cântul vesel
De ciocârlii, canari, privighetoare
Și-ascunde în tăcere a codrilor minune,
Acoperind cu ceață potecile murdare
De pașii celor fără nume.


marți, 3 iulie 2012

Vara


O boare caldă învăluie natura
Care stă neclintită la soare,
În crâng pe-animale le-a alungat căldura
De nu se mai vede nicio mișcare.
  
Discul aprins al soarelui stă clocotind,
Încremenit de sete
Apa-n fântâni e rece dar ce folos
Căci soarele n-o vede.

Peste dealuri se-așterne covorul cel pufos
Al norilor de ploaie,
Iar picuri mari coboară des și răcoresc
Tot colbul de pe vale.

O boare răcoroasă învăluind orașul
La ceas târziu de dup-amiază
Scoate la plimbare copii și adulți
Pe care soarele-i alintă c-o rază.