Singurătatea rupe coloane de tăcere.
În jur e întuneric; lumină e în jur,
În lună, soare, stele, lumină și putere,
Putere și furie e tot ce știu, ce spun.
Cuvinte aspre, fapte, topesc lacrimi în soare,
Ce gândurile-mi tulbur și astăzi nu te sun.
Potop de foc scufundă dorința cea mai mare,
De-ați fi alături astăzi și mâine și... oricum.
Mă ierți cu slăbiciune visând să fiu mai bun
Dar rea e însăși fapta c-am tras chiar ieri în tine
Și dacă azi mă doare, mă laud și ți-o spun
Fără ca gândul, simțul să spere în mai bine.
Putere și furie e tot ce știu să-ți spun...
Te zgârii mângâindu-ți iubirea-mpărtășită,
Zdrobesc tot sentimentul, zădărnicit oricum
De mine, de viață, de... soarta nimerită.
Putere și furie e tot ce știu să-ți spun...
Te zgârii mângâindu-ți iubirea-mpărtășită,
Zdrobesc tot sentimentul, zădărnicit oricum
De mine, de viață, de... soarta nimerită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu